Fragmentos continuos. Poemas live | Tudor Crețu

 

Tudor Crețu (Rumanía, 1980) escribe poesía, narrativa, crítica literaria y periodismo. Su libro de debut fue la colección de cuentos Dantelăriile Adelei [Los encajes de Adela], 2001. Le siguieron los libros de poemas Obiecte oranj [Objetos naranja], 2005; Fragmente continue: Poeme live [Fragmentos continuos. Poemas live], 2014 (premio al Mejor Libro de Poemas del Año de la Unión de Escritores de Rumanía, filial Timisoara), y la antología Studio live, 2015. En 2008 publicó su primera novela, Omul negru [El hombre negro], y en 2013, la segunda, Casete martor [Cintas testigo] (premio Ioan Slavici de la Unión de Escritores de Rumania, filial Timișoara). Su más reciente novela es Casete cu martori II [Cintas testigo II], 2015. Es director de la Biblioteca Provincial Timiș y organizador de eventos culturales como La Manta que Lee, Concéntrica, Lecturas Encendidas y, sobre todo, el innovador Festival Internacional LitVest.


 

ζ

să-mi scutur ca o doamnă mucul
lipit de degete
I foregot all about last night
şi să păşesc hotărât
trecutul e ieşirea dintr-un cort negru lăsat
viaţa albeşte canalele interioare
carnea oţetată
fiertura lunecoasă
trebuie îngropate-n zăpada de un cot
chiar în curte aici

(muzica se aude mai tare)

„eu nu trăiesc eu mor şi mă sting”
în tubul transparent închis ca o mină de pix
moartea vine şi ea se adapă pe-aici
din ligheanul cu apă îngălbenită de ploaie
e catârul cu spini de salcâm în loc de mustăţi
tace sub păru-i gri
şi se pierde-n bălării

(marea
în mijlocul ei fântâna arteziană)

oare ce oare cum
după ce simţi în tâmplă apăsarea rotundă
după ce creierul explodează ca la televizor
o cupolă minată pe dinăuntru
apoi vidul
urmele îngropate
întoarcerea
la picioarele albăstrii ale tronului
la lumea pictură pe nailon
pe steag de ceferist

nişte dezveliri succesive de busturi
voalurile acestea
cerurile

străpunge-le ca o andrea

ζ

deshacerme como una señora de los mocos
pegados a mis dedos
I forgot all about last night
y caminar decidido
el pasado es la salida de esta tienda negra destensada
la vida blanquea los canales interiores
la carne avinagrada
lo hervido resbaladizo
deben ser enterrados en un palmo de nieve
justo aquí en el patio

(la música se oye más fuerte)

“yo no vivo yo muero y me apago”
dentro del tubo transparente cerrado como la mina del bolígrafo
la muerte viene también se abreva por aquí
de esta palangana con agua amarillenta por la lluvia
es la mula con espinas de acacias por bigote
calla debajo de sus cabellos grises
y se pierde entre las malas hierbas

(el mar
y en medio una fuente)

qué será cómo será
después de sentir en tu sien la presión redonda
después de que el cerebro explote como en la televisión
una cúpula minada por dentro
y luego el vacío
los rastros enterrados
el retorno
a los pies azulados del trono
el mundo pintura sobre nailon
sobre bandera de señal ferroviaria

unas inauguraciones sucesivas de bustos
estos velos
el cielo

atraviésalos como una aguja de tejer

ζ

I

Orbetele espálaco
pasărea mică
pasărea cuibărită
sub streaşina casei de pe socac
are aripi de fluture
şi vine din lumea uscată
(dimensiunea chirpici)
soarele e şi el o-mpletitură de trestie
o mână îl ridică pe cer ca pe-un scut
şi-l ţine până seara aşa
(aceeaşi mână
uneori tremurândă)

!poezia e soluţia!
să înceapă discursul
celor ce urcă pe rând
grămada de bălegar
trebuie
este cuvântul de ordine
masa trebuie izbită mai tare
arta în genere e pre blândă

ζ

I

La rata topo spalax
el pájaro pequeño
el pájaro acurrucado
bajo el alero de la casa del callejón
tiene alas de mariposa
y viene del mundo seco
(la dimensión adobe)
el sol es también un trenzado de mimbre
una mano lo alza al cielo como a un escudo
y lo mantiene así hasta el anochecer
(la misma mano
a veces temblorosa)

¡la poesía es la solución!
que empiece el discurso
de los que suben uno a uno
el estercolero
tiene que
son las palabras del orden
la masa tiene que ser golpeada con más fuerza
el arte en general es demasiado blando

II

turbionul amestecul în sos roşu clocotind
de pe barca cu ac în vârf să să sărim
(masa noastră e simplă
să rostim din nou cuvântul simplu
şi să ne rupem până sub craci blugii tăiaţi)
înotul liber şi apa preacursă
şerpii sunt docili pe aici
beţe unduitoare
(-n) lumi de plastilină neagră

dacă m-ar înfăşura într-o sită cărămizie ca leocoplastul
dacă i-aş vorbi miliardarului pe terasă oligarhului cu burtă
(dumnezeu seamănă cu trump)
la masa de răchită în timp ce podeaua se-ntinde
şi plasa meridianelor se strânge
(eu în ea în ochiurile de năvod)
aş mai cere să mă bucur măcar de formă
să-mi mai desfac o dată braţele ca-ntr-o decapotabilă
gonind pe un fundal sterp
textul e deschis un lan porumb cu ştiuleţi exfoliaţi
textul „respiră prin răni” nu e gata
şi rănile-s multicolore
să-mi suflec mânecile şi să le rulez atent ca husa de pe armă
de pe maşinării
să lucească braţul păros şi pixul apucat ca un harpon
pe toate panourile din oraşul cu viaduct jos

nu este real realul e altceva
rezervaţia de coroane de arbori amiaza amplă
tremurul şi pânza de păianjen plutind între planete
reală e dala spălată de faianţă
şi apa care curge
marea cu vârfuri de suliţe şi ghioage la ţărm
în loc de stânci

se leagă totul ca tusea scuipată de cea din piept

firele se-ntind înapoi

II

el remolino la mezcla en salsa roja hirviendo
del barco con aguja en la punta para saltar
(nuestra masa es simple
volvamos a pronunciar la palabra simple
y rasguémonos hasta las nalgas los tejanos rotos)
la natación libre y el agua derramada
las serpientes son dóciles por aquí
palos ondulantes
(en) mundos de plastilina negra

si me envolviera en un tamiz rojizo como de tirita
si le hablase al millonario en la terraza al oligarca barrigudo
(dios se parece a trump)

en la mesa de mimbre mientras el suelo se dilata
y la red de los meridianos se encoge
(yo dentro en los ojos de la red)
pediría poder alegrarme de la forma al menos
abrir otra vez los brazos como en un descapotable
a toda velocidad sobre un fondo estéril
el texto se abre hacia un campo de maíz con mazorcas exfoliadas
el texto “respira por las heridas” no está acabado
y las heridas son multicolores
remangarme y doblar las mangas atentamente como la funda de las armas
para la maquinaria
que brille mi brazo peludo y el boli empuñado como un arpón
en todos los carteles de la ciudad del bajo viaducto

no es real lo real es otra cosa
la reserva de copas de árboles la tarde amplia
el temblor y la telaraña flotando entre planetas
real es el pedazo lavado de azulejos
y el agua que corre
el mar con puntas de lanza y conchas en la orilla
en vez de acantilados

todo cuaja como la tos escupida desde el pecho

los hilos se tensan hacia atrás

ζ

trage-ţi scaunul priveşte
gura de tunel
şi taurul va ţâşni

e ţara unde
floştomocuri negre de aţă
sunt aşezate-n balanţă
şi zeul contrastului
dintre barba cea neagră
şi pielea prea albă
făptura-n ţoluri gri îţi intră în încăpere
(te repliezi te aperi ca un păianjen)

scrii şi parcă(-l) iei cu mâna
şi(-l) arunci în mare
mături şi locul de sub picioare
şi chiar îl razi un pic cu bripta
îl albeşti
aşa ţi-ai libera mintea
ca insula paştelui de statui

pune şi-n jurul urmelor laţ
noaptea e izbirea tâmplei
de reşouri încinse

epifania

o întindere de conopide sângerii
de creiere pulsând în foietaj

ζ

acerca tu silla y mira
la boca del túnel
y el toro brotará

es el país donde
ovillos negros de hilo
se colocan en la balanza
y el dios del contraste
entre la barba negra
y la piel muy blanca
la hechura envuelta en trapos grises entra en el cuarto
(te resitúas te defiendes como una araña)

escribes y es como si (lo) cogieras con la mano
y (lo) arrojaras al mar
barres también el suelo de debajo de tus pies
e incluso lo afeitas un poco con la navaja
lo blanqueas
así librarás tu mente
como la isla de pascuas de estatuas

echa la soga alrededor de las sombras también
la noche es el golpe de la sien
contra estufas ardientes
epifanía

una extensión de coliflores ensangrentadas
de cerebros palpitantes dentro de la masa

ζ

poate că nici n-o să termin ţigara
până când un strop
din portocala pe care o desfaci
sau un fir de păr o să cadă
peste hârtia asta
peste tristeţea ei
ca o sărbătoare
de iarnă

ζ

quizá ni siquiera acabe el cigarro
hasta que una gota
de la naranja que estás desgajando
o hasta que un pelo caiga
sobre este papel
sobre su tristeza
como una celebración
de invierno

ζ

minele de parker sunt săgeți otrăvitoare
umblu ca sălbaticii cu ele-n păr
cafeaua mi-o așez între coarnele taurului

sunt tânăr
şi poate c-o să ţină
cât să-ţi treci palma
peste plopii înalţi

ζ

las minas parker son lanzas venenosas
ando como los salvajes con ellas en mi cabello
el café lo coloco entre los cuernos del toro

soy joven
y quizás esto funcione
mientras paso la palma de mi mano
por la copa de los álamos

ζ

această entitate
oarbă şi negricioasă
abur de locomotivă
de cărbune
ceva lipit pe dinăuntru ca un abţibild
o lighioană gonită cu lopata
s-o invoc şi s-o scuip între ochi
ea nu-i decât floştomoc de blană
şi rânjet de lepros
abur de rană de sânge slinos
s-o chem şi s-o plesnesc cu vătraiul
să ne înfruntăm în grădini
în câmp deschis
unde eşti ieşi
unde eşti ieşi
miros de căldare arsă şi hâtru ţigan căldărar
funingine şi cenuşă de baracă bătrână
ieşi târăşte-te şi întoarce-te
în gura destupată de canal
ieşi: îţi voi împlânta efigia în carne
efigia încinsă pe grătar
îţi voi pârli blana şi slana
vei fugi ca un căţel gonit c-un pantof vechi
şuieratul tău
mai puternic decât orice frână
ieşi
e casă de om bun aici
e casa domnului şi oraşul din vederi
lumânări roşii ard în loc de furnale
eşti vârtej şi toxină
diluviu şi tremur
ieşi
sunt învăţăturile de pe filele cele mai albe
ieşi
să scuip şi să-mi storc
cămaşa şi gioarsa
să curăţ cu bripta şi să răzuiesc
tu nu exişti tu nu exişti tu nu exişti
negrul şi negreala
toate celelalte
o pictură pe preşul de care ne ştergem picioarele
ieşi
strânge-te zvârcoleşte-te şi ţâşneşte
-mi prin urechi prin nări sau cel mai bine prin creştet
în clipa aia
eu sub un tavan plin de candelabre de bronz
aprinse în plină zi
zâmbind leşinând
I could have told you anything about the future
şi dacă e nevoie de tremur să fie acum
şi dacă e nevoie de cutremur să se surpe malul acum
şi dacă e nevoie de foc să-mi ardă şura acum
e lunca domnului aici şi duminicile n-au decât dimineţi
ieşi
aerul ăsta curat te va sufoca
ieşi
baticurile femeilor sunt ―toate― albe
ieşi
sunetul tastelor e invocaţia
lovitura de ciocănel care (te) înnebuneşte
îţi netezeşte ţeasta
ieşi
din plămânii fumătorului şi întunericul afumătorilor
ieşi
hârghie şi jigodie ce-ţi scuturi coada
lasă-n urma ta o spărtură rotundă în geam
ca un glonţ ca un proiectil

aici e sălaşul fagurelui de miere şi al bunătăţii
al veşmintelor simple şi anusurilor curate
ieşiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
a(i) ieşit

ζ

esta entidad
ciega y negruzca
vaho de locomotora
de carbón
algo adherido por dentro como una pegatina
un animal ahuyentado con una pala
para invocarla y escupirla entre los ojos
no es otra cosa que ovillo de pelo
y sonrisa burlona de leproso
vaho de herida de sangre grasienta
llamarla y pegarla con el atizador
enfrentarnos en jardines
a campo abierto
donde estés sal
donde estés sal
olor de caldero quemado y de astuto gitano calderero
hollín y ceniza de barraca vieja
sal arrástrate y vuelve
a la boca abierta de la alcantarilla
sal: te clavaré la efigie en la carne
la efigie sobrecalentada a la parrilla
te quemaré el pelo y la grasa
huirás como un perrito que espantas con un zapato viejo
tus silbidos
más fuertes que cualquier freno
sal
hay una casa de gente buena aquí
es la casa del señor y la ciudad de las postales
las velas rojas arden en lugar de los altos hornos
eres torbellino y toxina
diluvio y temblor
sal
son lo que se aprende en las hojas más blancas
sal
escupir y escurrir
la camisa y los trapos
limpiar con la navaja y rascar
tú no existes tú no existes tú no existes
lo negro y la negrura
todo lo demás
un cuadro en la alfombrilla donde nos limpiamos los pies
sal
encógete revuélcate chorrea
por mis narices o mejor por mi coronilla
en ese instante
yo bajo un techo lleno de candelabros de bronce
encendidos en pleno día
sonriendo desmayándome
I could have told you anything about the future
y si hace falta temblor que haya temblor ahora
y si hace falta terremoto que se derrumbe la orilla ahora
y si hace falta fuego que se incendie mi granero ahora
es el vergel del señor aquí y los domingos solo tienen mañanas
sal
este aire limpio te ahogará
sal
los pañuelos de las mujeres son ―todos― blancos
sal
el sonido de las teclas es la invocación
el golpe de martillo que (te) enloquece
te alisa el cráneo
sal
de los pulmones del fumador y de la oscuridad de los ahumaderos
sal
chucho rastrero que menea la cola
deja detrás de ti una un socavón redondo en la ventana
como una bala como un proyectil

aquí es la morada del panal y de la bondad
de los ropajes sencillos y de los anos limpios
salllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll
saliste


Colaboración enviada por Víctor Rodríguez Núñez (Cuba) | Traducción del rumano de Corina Oproae | Buenos Aires Poetry, 2019.